Copilării urbane

• Detalii de contact oficiale: nume firmă, adresă, site, telefon, sigla

Liliana Miu – Course Designer & Trainer educație nonformală, fondator proiecte Copilării Urbane, Asociația Amintiri din Dobrogea

https://www.facebook.com/Copilariiurbane

https://www.facebook.com/profile.php?id=100075649940707

https://www.facebook.com/trainer.liliana.miu

telefon: 0724 401390

Domeniul dumneavoastră de activitate este destul de nou pe piața din România. Cum v-a venit ideea înființării acestei inițiative?

Educația, în sine, nu este un domeniu nou, însă ceea ce vedem tot mai des în ultimii ani este implicarea profesorilor în proiecte multidisciplinare și în zona educației nonformale. Tot mai mulți dascăli aleg să devină, pe lângă ceea ce fac la clasă, traineri și formatori, contribuind astfel la un sistem educațional mai dinamic și adaptat nevoilor actuale ale elevilor.

Pentru mine, acest drum a venit firesc, din dorința de a aduce o schimbare reală și de a le oferi copiilor oportunități de învățare care să depășească barierele programelor tradiționale. Prin cursurile pe care le creez pentru copii și prin taberele educaționale pe care le organizez în cadrul Copilării Urbane, îmi propun mai mult decât simpla distracție. Scopul acestora este să formeze deprinderi esențiale, să ajute copiii să își descopere aptitudinile, să îi pregătească pentru viitor și să le ofere un cadru în care să se dezvolte armonios.

Educația de astăzi trebuie să fie un echilibru între metodele tradiționale și cele moderne. De aceea, în activitatea mea, încerc să integrez noile tehnologii, inclusiv inteligența artificială, fără a neglija importanța învățării prin experiență directă, colaborare și creativitate. Cred că deschiderea către viitor trebuie să vină cu o înțelegere profundă a prezentului și cu respect pentru trecut, astfel încât fiecare copil să aibă parte de o educație completă și relevantă pentru lumea în continuă schimbare.

Pe lângă această componentă modernă a educației, un alt proiect drag mie este Amintiri din Dobrogea, prin care încerc să readuc la viață tradițiile, valorile și cultura autentică, dar pe înțelesul copiilor de astăzi. Prin ateliere creative, evenimente tematice și experiențe practice, îi ajutăm pe cei mici să descopere rădăcinile noastre culturale și să creeze o punte între vechi și nou. Cred cu tărie că tradițiile nu trebuie privite ca ceva static, ci trebuie integrate în viața de zi cu zi a copiilor, într-un mod viu, autentic și interactiv. Amintiri din Dobrogea își propune să le insufle celor mici respectul pentru trecut, dar și să le ofere contexte în care să descopere cât de actuale pot fi obiceiurile și meșteșugurile de altădată.

Prin toate aceste proiecte, fie că vorbim despre educație nonformală, tehnologie sau păstrarea tradițiilor, obiectivul meu rămâne același: să ofer copiilor o educație completă, adaptată timpurilor în care trăim, dar și cu rădăcini puternice în valorile autentice.

Povestiți despre drumul dvs. de activitate și argumentați de ce cineva v-ar alege pe dumneavoastră.

Drumul meu a început cu o pasiune sinceră pentru copii și educație. Am avut ocazia să îmi încep cariera didactică în mediul rural, unde am descoperit nu doar bucuria de a preda, ci și realitatea unor nevoi mult mai profunde ale copiilor – nevoi care depășesc cu mult sala de clasă și programa școlară. Acolo am înțeles cât de important este să fii mai mult decât un profesor, să fii un sprijin real pentru elevii tăi, să le oferi încredere, motivație și să îi ajuți să își depășească limitele, indiferent de contextul din care provin.

Vin dintr-o familie în care părinții mei nu au studii superioare, dar m-au format ca individ prin valorile pe care mi le-au insuflat – respect, perseverență și dorința de a învăța continuu. Ei mi-au arătat că educația nu se măsoară doar în diplome, ci în capacitatea de a te dezvolta și de a-i ajuta și pe alții să o facă. Această convingere m-a determinat să mă implic activ nu doar la catedră, ci și în proiecte de voluntariat, mai ales în sprijinul copiilor din mediul rural și al celor din medii defavorizate.

Prin tot ceea ce fac, încerc să creez un mediu în care copiii să se simtă în siguranță, să fie încurajați să își exprime ideile și să învețe cu plăcere. Cei care mă aleg o fac pentru că nu ofer doar lecții, ci experiențe de viață. Îmi doresc să îi ajut pe copii să își descopere potențialul, să le arăt că educația nu este doar despre note și materii, ci despre creștere personală, despre vise care pot deveni realitate atunci când sunt susținute de curaj, muncă și oameni care cred în ei.

Ce sfat ați da tinerilor din ziua de azi pentru a reuși în viață?

Să nu înceteze niciodată să învețe, să fie curioși și să își urmeze pasiunile, chiar dacă drumul pare greu. Educația nu înseamnă doar note bune, ci și dezvoltarea personală, descoperirea propriei identități și a valorilor care îi definesc.

Cum credeți că adolescenții de azi pot deveni viitorii oameni de succes?

Prin perseverență, gândire critică și empatie. Trăim într-o eră a tehnologiei, în care informația este la un click distanță, dar adevărata provocare este să știm să o filtrăm și să o folosim în mod constructiv.

V-au ajutat studiile efectuate în ceea ce faceți acum?

Fără îndoială, studiile mi-au oferit o bază solidă, dar ceea ce m-a ajutat cel mai mult a fost experiența practică. Lucrul direct cu elevii, provocările întâlnite și soluțiile găsite au fost cele care m-au format cu adevărat.

Totuși, educația nu se oprește odată cu finalizarea facultății. Dorința continuă de a învăța lucruri noi m-a împins să explorez mai multe domenii, să particip la cursuri și să mă dezvolt în direcții pe care, poate, nu le anticipasem inițial. Nu trebuie să așteptăm să ne împingă cineva de la spate pentru a ne perfecționa – această nevoie de progres vine din interior, din curiozitate și dorința de a deveni mai buni.

Pentru mine, educația nu înseamnă doar predarea materiei, ci și capacitatea de a le arăta copiilor cum pot aplica ceea ce învață în diverse domenii. Așa am ajuns să studiez individual educația nonformală și să îmi extind perspectiva prin cursuri de programare neurolingvistică, comunicare, public speaking. Acestea mi-au schimbat profund modul de a gândi și m-au ajutat să aplic, la clasă, metode noi și interactive. Prin toate acestea, am descoperit că educația este un proces continuu, iar fiecare lecție nou învățată devine o oportunitate de a le oferi copiilor o experiență mai bogată și mai relevantă.

Ce vă motivează pentru a continua?

Nu simt că am ceva de demonstrat nimănui. Ceea ce fac nu vine dintr-o nevoie de validare, ci din dorința sinceră de a ajuta. Împlinirea mea nu vine din rezultate măsurabile, ci din faptul că pot contribui, fie și puțin, la dezvoltarea unor copii care vor deveni adulți încrezători, curioși și pregătiți pentru viață.

În timp, am descoperit că menirea mea este aici, în educație, în lucrul cu cei mici, în capacitatea de a le deschide noi orizonturi. Mă motivează fiecare copil care își descoperă o pasiune, fiecare mic progres pe care îl face, fiecare întrebare care îmi arată că are curajul să gândească dincolo de ceea ce i se oferă. Scopul meu nu este să formez elevi „perfecți”, ci oameni care își cunosc valoarea, care învață să își asume alegerile și să își urmeze drumul cu încredere. Aceasta este esența a ceea ce fac și ceea ce mă determină să continui zi de zi.

Dacă ar fi să alegeți din nou o direcție profesională, ați merge pe același drum?

Fără nicio ezitare! Educația este parte din mine, iar fiecare zi la catedră îmi confirmă că am ales bine. Cred că ceea ce întâlnim în viață nu este întâmplător, ci face parte dintr-un parcurs care ne este scris. Fiecare experiență, fiecare om pe care îl întâlnim, fiecare provocare vine cu un scop, iar pentru mine, acel scop a fost dintotdeauna legat de educație și comunicare.

Chiar dacă în paralel cu activitatea mea didactică am și un alt job în domeniul marketingului și comunicării, un proiect separat care îmi aduce la fel de multă satisfacție, tot învățarea și transmiterea de informație stau la baza a tot ceea ce fac. Fie că este vorba despre a inspira copiii să își descopere potențialul, fie despre a crea strategii de comunicare eficiente, în esență, am rămas în același univers al educației și al interacțiunii cu oamenii. Indiferent de direcția profesională pe care aș alege-o din nou, știu sigur că tot în această zonă m-aș regăsi, pentru că aici simt că îmi împlinesc menirea.

Care a fost cel mai bun sfat primit?

Unul dintre cele mai valoroase sfaturi pe care le-am primit a fost să nu aștept momentul perfect pentru a începe ceva, pentru că perfecțiunea nu există. Dacă vrei să faci o schimbare, începe cu ce ai, acolo unde ești, cu resursele de care dispui. Am învățat că așteptarea unui context ideal ne poate ține pe loc, dar acțiunea, oricât de mică ar fi, deschide mereu drumuri noi.

Acest sfat m-a ajutat să am curajul de a mă implica în proiecte fără să mă tem că nu sunt „suficient de pregătită” sau că nu am toate răspunsurile. În educație, dar și în viață, creștem și învățăm pe măsură ce ne implicăm, iar fiecare pas, oricât de mic, poate avea un impact mai mare decât ne imaginăm.

Într-o țară în care salariul minim este mai mic decât necesarul pentru un trai decent, cum putem schimba ceva?

Schimbarea începe din interior, din felul în care ne raportăm la noi înșine, la valoarea pe care o avem și la ceea ce ne dorim de la viață. De multe ori, suntem educați să gândim în termeni de supraviețuire, să ne limităm la strictul necesar, să căutăm siguranța unui loc de muncă stabil, chiar dacă nu ne aduce satisfacție. Realitatea este că, pentru a progresa, trebuie să avem curajul de a ieși din zona de confort, de a ne depăși limitele și de a investi în dezvoltarea noastră.

Banii sunt necesari, sunt vitali într-o societate modernă, dar nu ne definesc ca oameni. Nu salariul, oricât de mare sau de mic ar fi, ne dă valoare, ci ceea ce suntem și ceea ce oferim. A oferi din ceea ce ești, înainte de a oferi din ceea ce ai, este un principiu care schimbă mentalități și deschide drumuri.

Pentru ca lucrurile să se schimbe, avem nevoie de educație, de inițiativă și de un alt mod de a privi viața. Soluțiile nu vor veni niciodată doar „de sus”, ci din comunități unite, din oameni care aleg să fie activi, să se implice, să creeze oportunități acolo unde ele nu există. Trebuie să ne asumăm responsabilitatea pentru viitorul nostru, să ne dezvoltăm abilități care să ne ofere mai mult decât un simplu loc de muncă – să ne ofere libertate, satisfacție și sens.

Vă considerați un om de succes?

Succesul nu se măsoară în premii sau în recunoaștere publică, ci în impactul pe care îl ai asupra celor din jur. Nu m-am gândit niciodată la mine ca la „un om de succes” în sensul clasic al cuvântului, pentru că, atunci când faci ceea ce îți place și când pui suflet în ceea ce construiești, nu stai să îți evaluezi reușitele – pur și simplu mergi înainte.

Cu toate acestea, anul trecut am fost unul dintre cei 10 finaliști ai TOYP – Ten Outstanding Young Persons România, un program care recunoaște tinerii care schimbă ceva în comunitatea lor. A fost un moment de conștientizare pentru mine, pentru că, deși nu îmi propusesem să ajung acolo, faptul că alții au văzut și au apreciat impactul muncii mele mi-a arătat că ceea ce fac are sens.

Succesul nu e ceva ce îți spui tu că ai atins, ci ceva ce îți oglindesc cei din jur. Când copiii, părinții, colegii sau oamenii din comunitate vin și îți spun că ai schimbat ceva în bine, că ai influențat un drum, că ai oferit o oportunitate, o încurajare la momentul potrivit – atunci înțelegi cu adevărat ce înseamnă să lași o urmă. Aceasta este cea mai puternică motivație să continui.