Ioana Ispas

Cum ați ajuns să îmbrățișați această profesie?

Dintotdeauna mi-a plăcut să învăț, am fost mereu curioasă să aflu lucruri noi și mi-a fost ușor să explic altora ceea ce știam eu. Eram acea colegă care putea explica în pauza de 5 minute lecția, încât la test colegii să poată lua note mari. Am meditat copii de când eram în clasele primare, până la facultate. Nu contra cost, ci pentru că îmi făcea plăcere să explic și să asist la momentele de „Aha!” ale persoanelor cărora le explicam lucruri.

După ce am devenit inginer automatist, m-am înscris la Facultatea de Psihologie. Am parcurs modulul psihopedagogic. Printre alte formări în domeniul programării, am obținut și calificarea de trainer (formator).

Am fost atrasă atât de domeniile STEAM (Science, Technology, Engineering, Arts, Mathematics), cât și de psihologie și, până să înființez alături de soțul meu centrul educațional, am crezut că nu voi avea niciodată cum să combin pasiunea mea pentru inginerie cu cea pentru psihologie.

Am început să predau la inițiativa soțului meu. El m-a ajutat să văd că, de fapt, domeniile pe care le îndrăgesc și care păreau a nu avea un numitor comun, se pot împleti armonios. Am devenit amândoi antreprenori în domeniul educației în 2018, punând bazele centrului nostru educațional, DevInno Edu Center, unde încă lucrăm împreună. De atunci, am predat și am îngrijit această afacere împreună.

Vă mai amintiți anii de debut? Cum au fost aceștia?

 Desigur, nu sunt deloc departe. Am deschis centrul educațional DevInno Edu Center în urmă cu 5 ani, alături de soțul meu, inginer automatist și el. Eu aveam foarte puțină experiență în a lucra cu copiii, dar nu aceasta era problema principală. Problema principală a fost lipsa de experiență în a gestiona o afacere. Însă aveam atât de mult entuziasm și bucurie să facem ceea ce începusem, încât lucram 12 – 16 ore pe zi ca să ne documentăm, să testăm echipamente de robotică pentru copii, să învățăm despre cum să predăm și cum să ne gestionăm afacerea cât mai bine.

Primii ani au fost foarte dificili, deoarece la un an de la deschiderea centrului, când credeam că ne-am pus la punct un mod de lucru și câteva servicii pe care le ofeream, a venit pandemia și a trebuit să o luăm de la capăt: investiții în echipamente de studio pentru a filma tutoriale (și timp să învățăm să le folosim corespunzător), învățarea unui nou mod de lucru cu copiii și clienții, adaptarea cursurilor încât să poată fi predate online. Practic, a trebuit să ne reinventăm afacerea.

Anii aceștia în care am predat au fost foarte bogați în experiențe care ne-au ajutat să creștem.

Ca antreprenor, am învățat că trebuie să existe o soluție la orice problemă apare, chiar dacă la o primă analiză aceasta nu se vede. Am învățat să trec peste „de ce trebuia să se întâmple asta” și să merg direct la „așa stau lucrurile acum, ce fac în legătură cu asta?”.

Ca profesoară, mi-am umplut sufletul de bucurii copilărești. Am învățat să mă joc mai mult, să fiu mai creativă, mai blândă cu mine, să mă minunez de lucruri mărunte și să nu mă mai iau atât de mult în serios. O bună parte a jobului meu presupune să inventez tot felul de sisteme automate sau programe, să testez ipoteze, să îmi pun creativitatea și spiritul ludic la treabă. Petrec uneori ore, chiar zile, dezvoltând un singur proiect pe care să îl prezint mai apoi elevilor mei, astfel încât și ei să îl lucreze. Procesul acesta creativ mă absoarbe, mă relaxează și mă intrigă, iar bucuria de a împărtăși asta la curs și copiilor și adolescenților este ceea ce mă motivează să fiu Profa de robotică.

Care a fost cea mai mare provocare din cariera dumneavoastră și cum i-ați făcut față?

 Principala provocare este să învăț să fiu antreprenor. Să predau îmi vine natural. Este ceva ce fac cu ușurință, pot să explic simplificat concepte complexe, mă pot adapta cu ușurință grupurilor cu care lucrez, indiferent de vârsta lor, am foarte multă răbdare să explic același lucru și de 20 de ori într-o zi, dacă este necesar.

Pe cât de ușor îmi este să predau, pe atât de dificil îmi este să îmi asum rolul de antreprenor. A fi antreprenor mă pune față în față cu multe convingeri limitative de care uneori nu eram conștientă și mă scoate adesea din zona de confort.

Cum fac față acestei provocări? Prin educație continuă și prin autoanaliză. Citesc, ascult podcasturi, mă uit atent la mine și încerc să rămân conectată la ceea ce simt cu adevărat.

Într-o lume în care informația este la un click distanță, care (mai) este rolul școlii?

Cred că răspunsul la această întrebare ar putea fi subiectul unui articol separat, cel puțin. Voi încerca să mă rezum la câteva idei.

În viziunea mea, copiii trebuie să învețe să proceseze informația la care au acces.

În primul rând, ei au nevoie de filtre prin care să o poată privi, pentru a distinge informațiile reale de cele false și pentru a se proteja de ideile care le-ar putea face rău.

În același timp, este necesar ca logica să le fie antrenată pentru a fi capabili să urmărească firul logic al informațiilor la care au acces, ca să poată învăța ceva din ele.

Degeaba avem acces la atât de multe informații dacă nu le putem filtra, înțelege, selecta în funcție de nevoile noastre, recunoaște valoarea de adevăr, aprecia relevanța. Toate aceste abilități se formează acasă și la școală. Acesta este, în viziunea mea, unul dintre rolurile școlii, în contextul în care informația este la un click distanță pentru elevi.

Care credeți că trebuie să fie trăsăturile unui profesor?

Cred că un profesor trebuie să fie bine pregătit și pasionat de disciplina pe care o predă, încât să rămână conectat la noutățile din domeniul pe care îl predă și să aibă dorința și plăcerea de a învăța constant.

De asemenea, cred că trebuie să fie empatic și cu capacitate de autoanaliză, astfel încât să poată privi cu sinceritate la interiorul său pentru a înțelege cum poate deveni un profesor din ce în ce mai bun.

Și cred că mai trebuie să țină pasul cu noile generații. Să fie deschis să îi înțeleagă pe copiii cu care lucrează, să îi asculte, să învețe de la ei și să se adapteze la felul în care văd ei lumea.

Ah, era să uit: puțin umor și poftă de joacă! Categoric îi trebuie și câte o doză din ambele!

De ce este necesar pentru copii să înțeleagă tehnologia?

 Ținând cont de cât de mult folosim tehnologia zilnic și cât de repede evoluează aceasta, aș spune că a avea o minimă înțelegere a proceselor sau mecanismelor care stau în spatele tehnologiei pe care o folosim în fiecare zi este parte din adaptarea la lumea în care trăim.

De ce este necesar pentru copii să înțeleagă tehnologia?

 Ținând cont de cât de mult folosim tehnologia zilnic și cât de repede evoluează aceasta, aș spune că a avea o minimă înțelegere a proceselor sau mecanismelor care stau în spatele tehnologiei pe care o folosim în fiecare zi este parte din adaptarea la lumea în care trăim.