Vladu Andreea Alexandra

Ce pasiuni aveți? Ce faceți pentru îndeplinirea lor?

Încă de mică, părinții m-au încurajat să explorez lumea, să încerc lucruri noi și să descopăr ceea ce mi se potrivește cu adevărat. Așa au apărut primele mele pasiuni: jocurile de logică, experimentele, creațiile handmade și lectura. Mă fascinau toate activitățile care implicau descoperirea și înțelegerea. Desfăceam obiecte ca să le aflu mecanismul, priveam documentare, găseam soluții la probleme și construiam lucruri ingenioase din materiale simple, dar cu idei creative.

Dintre toate, lectura a fost și rămâne una dintre cele mai dragi preocupări ale mele. Când citesc, lumea de lângă mine dispare și pășesc în alte universuri, trăind viețile personajelor ca și cum ar fi ale mele. Simt ceea ce simt ele, mă bucur, sufăr și sper alături de ele. Cititul mă relaxează, mă inspiră și îmi aduce bucurie. Am citit foarte multe cărți și mi-aș dori să am și mai mult timp pentru această pasiune care îmi hrănește sufletul și imaginația.

Cu timpul, am descoperit și alte activități care mi-au completat personalitatea: fotografia, prin care surprind locuri fascinante și emoții reale, schițele în creion și pictura, care îmi permit să dau formă gândurilor și sentimentelor mele. Îmi place să creez obiecte artizanale, să lucrez cu mâinile și cu sufletul.

Muzica ocupă și ea un loc special în viața mea. O ascult aproape zilnic și reușește mereu să mă liniștească sau să mă motiveze. Uneori am impresia că muzica simte exact ceea ce simt eu, că trăirile mele nu sunt doar ale mele, ci aparțin și altora care le-au transformat în versuri. Mă face să nu mă simt singură în ceea ce simt. Ca și cum cineva, undeva, a înțeles perfect emoțiile mele și le-a transformat într-o melodie.

Iubesc drumețiile, plimbările în natură, fie prin parc, fie în locuri liniștite, unde pot observa frumusețea cerului, luna, stelele. De asemenea, îmi place să vizitez muzee și locuri încărcate de istorie, care îmi oferă o perspectivă asupra lumii. În timpul liber, mă bucur și de activități precum mersul pe bicicletă, înotul, patinajul, dar și de scrisul în jurnal, care pentru mine e ca o conversație sinceră cu o prietenă care mă ascultă mereu.

Îmi plac provocările, fie că e vorba de a gândi un proiect de la zero, de a schița un plan sau de a duce la bun sfârșit o idee creativă sau tehnică. Îmi place să învăț singură, să experimentez, să caut soluții și să îmi dezvolt constant noi abilități, cum ar fi editarea foto-video sau designul digital.

Dar dintre toate pasiunile mele, cea mai mare și cea mai importantă este programarea și robotica. Mă fascinează tot ce ține de tehnologie. Îmi place să creez aplicații, să construiesc roboți și circuite, să dau viață ideilor mele prin cod și componente electronice. Lucrez la propriul site pe care aproape l-am finalizat. Robotica îmi oferă libertatea de a gândi logic și creativ în același timp. Am învățat să lucrez în mai multe programe cum ar fi Arduino, Python, Canva, Photoshop, HTML, WordPress, etc. Pentru mine, tehnologia nu este doar un domeniu al viitorului, ci o modalitate prin care pot contribui, chiar acum, la schimbare.

Cum ai descoperit pasiunea pentru robotica si programare?

Pasiunea mea pentru programare a început în clasa a V-a, când doamna profesoară Corha Grațiela Andreea ne-a îndrumat pe mine și pe colegii mei să participăm la olimpiada națională Kids Coding Competition, dedicată limbajului Scratch, și la cel mai mare concurs național școlar de robotică, Nextlab.Tech. La acest ultim concurs s-au înscris inițial peste 65.000 de elevi din toată țara, iar doar 271 au ajuns în finală.

Până atunci, sincer să fiu, informatica era un domeniu complet necunoscut pentru mine. Nu știam aproape nimic și nu mă atrăgea în mod special, dar, din curiozitate, am ales să mă înscriu la aceste competiții. A fost una dintre cele mai bune decizii pe care le-am luat vreodată.

În urma pregătirii intensive și a muncii depuse, am obținut rezultate remarcabile: premiul IV la nivel național pentru un proiect complex în cadrul olimpiadei de Scratch și premiul III național la concursul Nextlab.Tech, la proba Line Follower Advanced. Am reușit să întrec elevii care au făcut pregătire la cluburi private sau în centre de excelență din țară.

Doamna profesoară Corha ne-a susținut mereu și ne-a încurajat să studiem cu atenție, să explorăm limbajul Scratch și Arduino și să căutăm materiale suplimentare online, oferindu-ne sprijin constant în parcursul nostru.

Această experiență mi-a schimbat complet percepția despre informatică și m-a ajutat să-mi descopăr adevărata pasiune pentru programare. Astăzi, pot spune cu convingere că îmi place să codez și să învăț în fiecare zi lucruri noi în acest domeniu fascinant.

Ce rezultate ai obținut până in prezent?

Am câștigat numeroase premii importante la nivel național, printre care:

• Premiul I și participarea în Tabăra LuminaMath, obținute în clasa a III-a, la concursul național de matematică LuminaMath;
• Premiul III național la NextLab.Tech, în clasa a 6-a la proba Line Follower Advanced , și locul 18 la nivel național, în clasa a 7-a, la proba Labirint (categoria 12-16 ani);
• Premiul III național la Technovation Girls, un concurs internațional de aplicații mobile desfășurat în echipă;
• Participarea, anul trecut, la concursul național SuperCoders, unde am obținut locul 13 și un kit de robotică, fiind admisă pentru prima dată în Academia Online SuperCoders. Proiectul meu final, in cadrul academiei, Smart Home, a fost evidențiat pe site-ul Edupedu.ro;
• Premiul II național la SuperCoders, în clasa a VII-a, unde am câștigat o tabletă iPad de 11 inch și un kit de robotică (primele trei locuri au fost premiate). În plus, împreună cu primii 50 de elevi câștigători, am fost admiși timp de 3 luni în Academia Online SuperCoders, participând la sesiuni săptămânale de robotică avansată, susținute de mentorii de la Simplon, prin Fundația Orange. La finalul academiei, 13 proiecte finaliste, printre care și al meu, RescueBot și Stație Solară Inteligentă, a fost selectat pentru a fi prezentat la sediul Orange din București;
• Premiul I național la toate cele trei concursuri organizate în cadrul proiectului FutureReady: cybersecurity, educație financiară și inteligență artificială.

Pe lângă acestea, am participat la numeroase alte concursuri și olimpiade, obținând premii în majoritatea cazurilor.

Sunteți implicată și în activități de voluntariat. Ne puteți povesti câte ceva despre acestea?

Am fost mentor voluntar la clubul de robotică Robotics for Life din Reșița, coordonat de doamna profesoară Corha Grațiela Andreea, unde au participat elevi de gimnaziu. A fost o experiență interesantă, care m-a ajutat să învăț lucruri noi și să contribui la formarea unei comunități pasionate de tehnologie. Mi-a plăcut mult faptul că am reușit să inspir și alți adolescenți.

În prezent, sunt voluntară în proiectul Împreună în poveste, coordonat de domnul profesor de matematică Bădescu Ovidiu, și am contribuit cu introducerea itemilor pe platforma Eduforlife, pentru cunoașterea și promovarea României. Prin aceste activități simt că fac ceva util și, în același timp, mă dezvolt personal.

Voluntariatul m-a ajutat să-mi dezvolt abilități esențiale, precum comunicarea, lucrul în echipă, empatia și leadershipul, care sunt importante în orice domeniu. Cred că voluntariatul nu înseamnă doar să oferi ajutor, ci este și o formă valoroasă de dezvoltare personală.

Care au fost cele mai mari provocări?

Una dintre cele mai mari provocări a fost să am răbdare. De la o idee simplă până la un proiect final funcțional, m-am lovit de multe frustrări și greutăți. În programare, uneori e suficient să greșești o singură literă și totul nu mai funcționează. Asta m-a învățat să caut soluții, să nu renunț ușor și să încerc din nou, chiar și de zeci de ori. Încet, încet, ajungeam la un rezultat care funcționa și care îmi dădea un sentiment real de satisfacție: „Uite, am făcut ceva care chiar merge!”

Pe lângă partea tehnică, cum ar fi programarea și componentele electronice, o provocare importantă a fost să învăț cum să gândesc un proiect de la început până la final: să identific o problemă, să-mi dau seama dacă soluția e realizabilă și să o pun în practică.

Au fost și momente în care simțeam că vreau să renunț. Uneori proiectele nu ieșeau, deși munceam zile întregi, uneori ore în șir fără pauză. A fost greu și din cauza timpului limitat, aveam mai multe proiecte în paralel și un program încărcat la școală.

O altă provocare majoră a fost realizarea videoclipurilor de prezentare a proiectelor. Să vorbesc în fața camerei sau în fața publicului a fost ceva ce m-a scos din zona de confort. La fel de dificil a fost să lucrez în echipă cu o persoană care avea păreri complet diferite de ale mele, a trebuit să învăț să comunic mai bine, să ascult și să colaborez chiar și atunci când nu eram de acord.

Toate aceste provocări m-au ajutat să cresc, să devin mai răbdătoare, mai organizată și mai deschisă spre învățare.

Ce ai învățat din participarea la concursuri?

Pentru mine, participarea la concursuri a însemnat mult mai mult decât premii sau proiecte tehnice. A fost o ocazie să descopăr lucruri noi despre mine și despre cum pot să mă descurc în situații diferite.

Am învățat să îmi organizez ideile, să fac un plan clar și să lucrez pas cu pas pentru a-l duce până la capăt. A contat foarte mult să fiu atentă la ce problemă vreau să rezolv și cum pot să vin cu o soluție care chiar să ajute pe cineva, nu doar să sune bine pe hârtie.

Mi-am dat seama cât de important e să știu să vorbesc despre ceea ce fac, să-mi prezint ideea cu încredere, să răspund la întrebări și să explic de ce proiectul meu merită atenție. La început era greu, dar cu timpul am devenit mai sigură pe mine.

Am învățat și să fiu mai răbdătoare și să nu renunț dacă ceva nu merge din prima. Sunt momente când apar probleme, dar am realizat că pot să găsesc soluții dacă rămân calmă și mă concentrez.

Cel mai important lucru pe care l-am învățat e că fiecare provocare te ajută să crești. Chiar dacă nu totul iese perfect, ceea ce contează e că am avut curajul să încerc, să învăț și să devin mai bună decât eram înainte.

Ce nu îți place deloc să faci?

Ce nu îmi place deloc să fac este să vorbesc în public sau să mă exprim în fața camerei. Mă simt foarte emoționată atunci când trebuie să țin un discurs sau să mă prezint în fața unui grup. Totuși, în cadrul programului Technovation Girls, la SuperCoders și la Nextlab.Tech am fost nevoită să înfrunt aceste temeri, pentru că am avut de realizat videopitch-uri și prezentări în fața juriului și a publicului. Deși la început mi-a fost greu și mi se părea stresant, această experiență m-a ajutat să capăt încredere în mine și să înțeleg cât de important este să știi să comunici clar și entuziast ideile tale. Acum știu că, deși nu e ușor, pot să depășesc emoțiile și să vorbesc cu curaj atunci când contează.

Care sunt cele trei lucruri care îți displac cel mai mult la o persoană?

Cele trei lucruri care îmi displac cel mai mult la o persoană sunt ipocrizia, tupeul și nesimțirea. Ipocrizia mă deranjează pentru că implică să pretinzi ceva ce nu ești cu adevărat, iar asta creează neîncredere. Tupeul este neplăcut pentru că arată lipsă de respect și consideră că regulile nu se aplică tuturor. Nesimțirea este poate cel mai greu de suportat, pentru că reflectă o atitudine lipsită de bun simț și considerație față de ceilalți. În general, aceste trăsături mă fac să mă distanțez de oameni, pentru că nu pot avea o relație sinceră și respectuoasă cu cineva care le are.

Care sunt cele trei lucruri pe care le apreciezi cel mai mult la o persoană?

Cele trei lucruri pe care le apreciez cel mai mult la o persoană sunt sinceritatea, loialitatea și empatia. Sinceritatea este importantă pentru că îmi oferă încredere și siguranța că pot avea relații deschise și autentice. Loialitatea mă face să simt că pot conta pe cineva în orice situație, indiferent de greutăți. Empatia este esențială pentru că arată capacitatea de a înțelege și a respecta sentimentele celorlalți, ceea ce face ca relațiile să fie mai calde și mai apropiate. Aceste calități fac o persoană cu adevărat valoroasă în ochii mei.

 

Ați avut sau aveți un model în viața reală? Dacă da, ce ați admirat la persoana respectivă?

Nu pot spune că am avut un singur model în viață. Am încercat mereu să iau exemple pozitive de la mai multe persoane din jurul meu. În primul rând, îi admir pe părinții mei, care m-au sprijinit necondiționat.

Un rol foarte important în parcursul meu l-a avut doamna profesoară de informatică, Corha Grațiela Andreea. Datorită dumneaei am descoperit cât de fascinantă poate fi informatica și cât de multe lucruri frumoase poți face cu ajutorul tehnologiei. Mi-a transmis pasiunea ei pentru acest domeniu, m-a încurajat constant și mi-a oferit încrederea de care aveam nevoie ca să merg mai departe. Prin implicarea în diverse proiecte și activități, am avut ocazia să cunosc și alte persoane minunate, să particip la cluburi, concursuri și chiar să devin voluntar.

Am fost inspirată și de domnul profesor de matematică Ovidiu Bădescu, care m-a încurajat mereu și mi-a deschis drumul spre voluntariat, arătându-mi cât de important este să te implici în comunitate. De la doamna profesoară de engleză Oțelariu Daniela am preluat pasiunea pentru limba engleză, dar și calmul și blândețea cu care își susține elevii. Îi sunt recunoscătoare pentru încurajările oferite în momentele în care aveam cea mai mare nevoie.

De asemenea, mentorii de la Supercoders, profesorii din tabăra Lumina Math și voluntarii de la RoboticsNew au avut un impact asupra mea. De la fiecare am învățat câte ceva valoros ,fie că a fost vorba de cunoștințe, sfaturi sau de felul lor de a fi.

Pe lângă aceștia, și alte persoane m-au sprijinit și m-au încurajat, fiecare contribuind, într-un fel sau altul, la formarea mea. Faptul că am avut în jurul meu oameni care au crezut în mine m-a motivat să fiu tot mai curioasă, implicată și deschisă către noi experiențe.

Cred că este important să ai în jurul tău oameni care te inspiră, chiar dacă nu e vorba de un singur model. De la fiecare înveți ceva care te ajută să devii o versiune mai bună a ta. Iar eu am avut norocul să întâlnesc astfel de oameni.